Cum sună proteinele?

Doi biologi cu ureche muzicală au transformat secvențele de proteine în pasaje de muzică clasică. Scopul lor declarat a fost acela de a permite savanților cu dificultăți de vedere să perceapă diferențele existente între diversele proteine. Intenția secundară a fost aceea de a populariza bucățica lor de biologie, preocupată în continuare de descifrarea și ordonarea genomului uman.

Metodologia utilizată de Rie Takahashi și Jeffrey H. Miller de la UCLA a fost publicată recent în jurnalul Genome Biology. Problema lor a fost aceea că trebuiau să înghesuie 20 de aminoacizi standard, constituenții de bază ai proteinelor, în doar 13 note muzicale (două octave). De asemenea, cei doi au fost nevoiți să găsească o manieră consecventă de a imprima un ritm firesc fiecărei melodii.

Cheia a fost dată de utilizarea codonilor – seturi de trei baze adiacente ce codifică anumiți aminoacizi. Au creat patru durate diferite pentru diversele note muzicale, luînd în calcul faptul că anumiți codoni apăreau mai des decît alții. Apoi au folosit acorduri de cîteva note. De exemplu atît tirozina, cît și fenilalanina au fost reprezentate printr-un acord în sol major. Cu toate acestea, cei doi aminoacizi se disting prin aranjarea diferită a notelor individuale ce compun acordul respectiv.

Metoda lui Takahashi și Miller a oferit un rezultat mai armonios decît încercările precedente, axate mai ales pe secvențe de ADN sau pe modul în care se pliau spațial proteinele respective. În plus, ajutați de Frank Pettit, cei doi au creat și un progrămel ce folosește regulile propuse pentru conversia aminoacizilor în muzică și speră ca acesta să accelereze „traducerea” lor în… muzică.

Destul cu vorbăraia, exemplele online sunt aici. Preferata mea a fost Giardia Intestinalis. Sper să vă distreze sau, încă și mai bine, să „vedeți” acolo, ceea ce nu se vede pe hîrtie.