Un grup de cercetători olandezi a dezvăluit în numărul din 4 martie al revistei Nature Medicine faptul că anumite celule din mucoasa genitală produc o proteină ce „devorează” virusul HIV și care, probabil, împiedică apariția SIDA. Și mai important, se pare că intensificarea activității proteinei în cauză, numită Langerin, ar fi susceptibilă să scurteze semnificativ viața virusului.
Proteina Langerin este produsă de către celulele Langerhans, care formează o rețea importantă în piele și mucoase. Această rețea este una dintre primele structuri organizate cu care virusul HIV se confruntă atunci când intră în organismul gazdă, gata să-l infecteze.
„Am observat că proteina cu pricina e capabilă să recunoască virusul și să-l atragă din mediul înconjurător, internalizându-l în granulele Birbeck unde acesta este complet distrus. Din acest motiv afirmăm că celulele Langerhans previn infecția”, susține dr. Teunis Geijtenbeek, imunolog la Vrije University Medical Center, din Amsterdam. „Din moment ce, în general, toate țesuturile externe ale corpului nostru au astfel de celule producătoare de proteină Langerin, credem că organismul uman este echipat cu un mecanism de apărare natural împotriva virusului HIV-1″, susține Geijtenbeek.
Dr. Jeffrey Laurence, directorul Laboratoarelor de cercetare anti HIV, de la Weill Cornell Medical College, din New York consideră descoperirea drept „foarte interesantă și neașteptată”. Astfel se poate „explica în parte relativa ineficiență a transmiterii HIV”.
Cu toate că virusul imunodeficienței dobândite (HIV) a ucis peste 22 de milioane de oameni de la descoperirea lui, acum 25 de ani, acesta nu este un virus care infectează omul ușor, susțin imunologii. De exemplu, HPV (human papillomavirus), care provoacă cancerul cervical, este infecțios 100%, afirmă Laurence. Ceea ce înseamnă că orice act sexual va fi urmat de o infecție. „Pe de altă parte, într-un act heterosexual normal cu un partener purtător de HIV, posibilitatea de a te infecta este undeva între 1 la 100 și 1 la 200″, explică Laurence.
Experții bănuiau de multă vreme că infectarea cu HIV ar putea fi cumva legată de condițiile în care are loc contactul sexual. Studiul olandez, efectuat pe celule provenite de la 13 donori, poate explica de ce. Când virusul HIV intră în contact cu mucoasa genitală, ținta sa finală sunt limfocitele T. Dar acestea sunt relativ departe, în țesutul limfatic. Din acest motiv, s-a presupus că virusulHIV folosește celulele Langerhans pe post de „vehicule” cu ajutorul cărora migrează către limfocitele T.
Echipa lui Geijtenbeek are acum mari îndoieli legate de variantă „oficială”, conform căreia virusul infecta cu ușurință celulele Langerhans. „O privire mai atentă arată că celulele Langerhans nu sunt niciodată infectate de HIV, pentru că suprafața lor este protejată de proteina Langerin”, afirmă Geijtenbeek. „Langerin capturează HIV-1 într-un mod foarte eficient, ceea ce îl face digerabil de către celulele Langerhans.”
În esență, Geijtenbeek afirmă că „celulele Langerhans se comportă mai degrabă ca un aspirator pentru virusuri”. Astfel, infecția se produce doar în anumite circumstanțe: atunci când nivelul afluxului de viruși este foarte ridicat, sau când celulele Langerhans sunt invadate.
Descoperirea nu este doar logică și spectaculoasă, dar se speră că ar putea crește calitatea prevenției HIV. Cercetătorii olandezi încearcă acum să afle cum ar putea să stimuleze activitatea proteinei Lagerin, prin creșterea cantității de proteină din interiorul celulelor Langerhans.
Același studiu va ajuta de asemenea la lămurirea diferenței de vulnerabilitate a indivizilor în fața teribilei infecții cu HIV. „Se știe că genele pentru proteinele Langerhans sunt diferite de la individ la individ”, afirmă Geijtenbeek. „Aceste diferențe pot afecta funcționalitatea proteinei Langerin. Celulele Langerhans cu un nivel de proteine Langerin mai scăzut ar putea fi mai ușor atacate de HIV-1.”
Nu în ultimul rând, articolul olandez ar putea avea un impact important în cursa pentru producerea unor preparate pentru aplicare locală în scopul reducerii sau eradicării unei eventuale infecții cu HIV. O soluție promițătoare ar fi selectarea unor produse ce permit proteinei Langerin să-și facă treaba mai departe.
Sursa: Nature Medicine – 13, 367 – 371 (2007) | doi:10.1038/nm1541